Pe la începutul lunii am participat, în calitate de invitat, la aniversarea a 30 de ani de la absolvire a unei promoţii de elită a Politehnicii din Iaşi.
Fiind şi eu din leatul absolvenţilor de Iaşi, aveam multe elemente cunoscute.
Tacit, am fost de acord că dăruirea pentru meserie şi tactul pedagogic îmbinat magistral cu profesionalismul, au creat personalităţi monumentale din rândul profesorilor noştri.
În lumea de atunci, puţine variante ar fi avut spaţiul de a mai creşte puţintel randamentul asimilării materiei, care nu era de loc mai firavă decât ce se predă acum.
Ne-am considerat o generaţie norocoasă din acest punct de vedere.
Evident au fost şi bârfe. Asistenţii (pe atunci slujbă destul de tentantă la absolvire) erau selectaţi după cutume identice, dintre cei mai harnici şi muncitori, însă care nu au sclipit niciodată prin nimic mai mult decât ceea ce se scria pe tablă.
Aici au ajuns în general oameni care preluau şi transmiteau (copy-paste) cât mai fidel învăţăturile dascălului, având grijă să nu depăşească nici măcar accidental distanţa impusă, pentru a elimina impresia că le-ar viza ...poziţia.
Adevărurile înţelepţilor spun că la umbra marilor stejari nu creşte nimic! Cu siguranţă (înafara bârfei) au fost suficiente cazuri care nu se încadrează la descrierea de mai sus.
Am aflat totuşi că mulţi din profesorii de acum 30 de ani (nici atunci nu erau prea tineri) domină şi azi catedrele universităţilor.
Chiar dacă formula X+X=2X îşi păstrează valabilitatea, cu siguranţă multe din elementele, şi nu numai de formă, cu influienţă fundamentală în formarea actualelor promoţii, trebuiau schimbate.
Un absolvent de calculatoare (Politehnica Bucureşti 2000), referindu-se la slaba calificare (practică) a cadrelor de specialitate spunea: urmez aceasta facultate ptr. a obtine o diplomă ptr. că de învăţat meserie nu prea este de unde.
Şi nu era singurul! Principalul motiv al infinitelor întârzieri în modernizare a fost determinat de mult prea puternica consolidare a conservatorismului agregat al sistemului.
Să nu fi capabilă tu clasă intelectuală să-ţi croieşti în 20 de ani o lege a învăţămîntului!
Şi ne mai întrebăm în ce direcţie merge ţara? // Am văzut complexele studenţeşti Puşkin, Codrescu şi Tudor. Toate s-au schimbat în rău. Complexul studenţesc Tudor (Vladimirescu) era la un moment dat (când I.Iliescu era prim secretar la Iaşi) un paradis de frumuseţe: verdeaţă, flori, curăţenie şi linişte. Acum marea cantină studenţească a fost vândută unui market şi-n jurul ei este îngrămădită toată harababura de rigoare, s-au făcut înstrăinări de active din patrimoniul public, puneri în posesie în perimetrele de dezvoltare a campusului, au apărut firme, pizzeri şi cafenele la toată streaşina căminelor studenţeşti.
Ce mai lipsea? Biserica. Pentruca lucrurile să fie complete s-au construit două, una de lemn şi alta (o catedrală înghesuită între două cămine) care domină ţinutul. Nu de altceva dar mulţimii de bileţele (în sesiuni) care umpleau racla Sf. Filofteia (Trei Ierarhi) sau lacrimilor vreunei studente îndrăgostite trebuiau să li se ofere şi o alternativă mai apropiată.
Ne întrebam, oare vânzările, înstrăinările, abandonarea oricăror elemente de bun simţ în sistematizare şi urbanism care au creat un haos de iarmaroc, şi care toate au dus la o cădere mai josnică decât a templului lui Solomon la intrarea Mântuitorului, cu acceptul cui au fost făcute? Oare nu tot Senatul sau Comisia formată din distinşii profesori au acceptat toată această cădere? Ştiţi să fi fost răstignit vreunul care s-a opus?
Sunt puţini cei care au prins şi începutul şi sfârşitul epocii generaţiei noastre (1945-2010) şi fără multă răutate, lucrurile se pot concentra în sloganul: noi am construit societatea comunistă, noi am ridicat ţara şi tot noi (suntem îndreptăţiţi) să o doborâm! Dorind perpetuarea cu orice preţ a funcţiilor (administrative), au fost predispuşi să cedeze tentativelor electorale efemere ale administraţiei sau a lupilor tineri apăruţi după revoluţie (uneori propriilor odrasle), să-şi dea acordul pentru împrăştierea şi distrugerea unor bunuri publice.
După noi potopul, ar spune incendiatorul Romei! Diferenţa dintre legal şi ilegal s-a constituit în liantul imoral care a consolidat sistemul ticăloşit!// Cândva dinozaurii au dispărut ptr. că nu au reuşit să se adapteze noilor condiţii existente pe Terra.
Astăzi, la noi, dinozaurii s-au adaptat perfect consumând toate resursele înclusiv pe cele dobândite prin gajarea viitorului.
Singura alternativă rămasă era să cadă societatea. Şi cădem!/// Unele discipline tehnice operează cu mărimi vectoriale. Vectorii sunt caracterizaţi atât de cantitate (mărime scalară) cât şi de direcţie şi sens, având şi o reprezentare specifică.
Suma vectorială a realizărilor generaţiei, din care cel puţin pe un anumit segment şi eu sunt parte, tare mă tem că este cel mult egală cu zero.
Povestea se bazează pe constatări, culegere de informaţii în orb şi discuţii profane, în legătură cu centrul Iasi.
Orice asemanare cu alte centre univestitare reprezintă un trist si regretabil ...adevăr.
Pace şi bucurii!
<<Inapoi la Diverse articole
(14001-2004 ; 27001-2005 ; 18001-2007; etc.)
