Patronatul Roman

Asa cum anticipasem, moţiunea de cenzură a căzut.

Cunoscând dexteritatea şi mai ales năravul rozaliilor, nu m-aş mira de loc să fi avut un rol în respingerea şi mai ales în curiosul scor înregistrat.

Potenţialul susţinătorilor moţiunii a fost mult mai mare decât cei care au votat efectiv (UNPR-ul şi minorităţile s-au abţinut de la vot), deci risc potenţial ca moţiunea să treacă nu a existat nici o clipă.

Totuşi scorul strâns şi mai ales numărul mare al susţinătorilor moţiunii (însă mai mic cu 8 voturi faţă de pragul de validare) arată că sunt încă mulţi nemulţumiţi în tabăra puterii.

Poate a fost şi un semnal ptr. făcătorii de guverne să nu amplifice nemulţumirile odată cu viitoarele remanieri. Cine ştie? Atitudinea mult prea plină de tristeţe a preşedintelui PSD, după căderea moţiunii, era cât pe ce să mă convingă de dorinţa sinceră a acestuia de a dărâma Boc-ul.

Noroc că mi-am amintit de recentele declaraţii: Nu vom intra la guvernare numai după alegeri (anticipate?)! Nu vrem la guvernare şi nu vom susţine niciun guvern minoritar! Vrem doar să-i dăm pe ăştia jos! Experienţa de la revoluţie când l-am dat de pământ pe Ceauşescu (cu sistemul şi cincinalele lui) fără să punem nimic (bun!) în loc, m-a făcut însă ceva mai rezervat.

Chiar a vrut PSD-ul ca guvernul să cadă? Are opoziţia soluţii alternative care să rezolve problemele financiare (de moment), economice (termen scurt, mediu şi lung) şi-n acelaşi timp să elimine durerile sociale? Percepţia celor care sunt mai aproape de cifre, precum şi semnalele din exterior ne spun că România poate intra în câteva zeci de zile în incapacitate de plăţi. De aceea tranşa FMI-ului este obligatorie.

Opoziţia are această percepţie? Acum este nevoie de un garou care să oprească hemoragia, nu mai este timp de discuţii şi nici de tergiversări pe la curţi mai mult sau mai puţin constituţionale (unde deja verdictele pot fi previzibile!).

Sigur că unele măsuri sunt total imorale, că guvernanţii puteau avea o viziune ceva mai selectivă în  amputarea veniturilor (special a pensiilor!), însă din păcate, nu au nici cele mai vagi idei şi dorinţe de eliminare a economiei subterane şi creşterea încasărilor bugetare şi, de asemenea, nu au un program (măcar secvenţial) cu măsuri de relansare economică.

Dacă nu ai soluţii alternative, regula spune că trebuie să taci!// Guvernul anunţă că măsurile validate prin căderea moţiunii sunt temporare. Şi eu cred că sunt temporare în sensul că cel mai târziu în şase luni, vor fi luate altele şi mai împovărătoare (supraimpozitări, majorarea TVA-ului şi a unor taxe şi acize). // Ouăle se sparg acum în capul lui Boc.

Chiar dacă am văzut de Paşte că dovleacul lui rezistă, oare Boc şi PDL-ul sunt singurii vinovaţi pentru situaţia de azi a României? Nu cumva şi cei care aruncă piatra sunt la fel de vinovaţi? La o analiză generală, cu dramul de logică din dotare, am putea concentra cauzele ca fiind: 1) Startul fals al evenimentelor din decembrie '89 cu vectorul îndreptat mai mult spre revoltă-răscoală decât spre revoluţie; 2) Lipsa de viziune şi inteligenţă în elaborarea unor strategii de reformare a puterilor statului şi a sistemului economic, social şi politic românesc; 3) Incompetenţa managerială şi lipsa de loialitate faţă de ţară a guvernelor (miniştrii sunt solidar răspunzători); 4) Susţinerea şi dezvoltarea sistemului ticăloşit pe fondul prăbuşirii morale a clasei politice; 5) Dezinteresul naţiei pentru propriul viitor. /Care a fost programul revoluţiei române?  Orice mişcare populară care nu are un program de reforme care să fie cunoscut şi îmbrăţişat de masele populare, în numele căruia se duce lupta  (cu vechiul sistem) acceptând sacrificiile, nu poate fi încadrată decât cel mult la revoltă-răscoală.

Întrebare:Care a fost scânteia care i-a determinat pe români să constate că s-a umplut paharul?

Răspuns: Intenţia miliţiei de a muta un popă curvar din Timişoara devenit de curând vice-preşedinte în Parlamentul European, urmată de răsturanrea unui tranvai de către agenţii unguri, i-a determinat pe români să explodeze mămăliga! Hai să fim serioşi! Mie şi jenă de revoluţii cu asemenea motivaţii!/ Este vreun partid care nu a ajuns la masa cu bucate şi care nu a fost acuzat de lipsă de viziune economică, incompetenţă managerială, fraude, lipsă de transparenţă în gestionarea banului public, pomeni electorale, promovarea clientelei politice şi a nepotismului, lipsă de principii şi perversiune politică? Este vreun partid care nu are lideri de frunte pe lista Bancorex sau Caritas, pe lista recuperatorilor de creanţe externe, pe lista privatizărilor cu (cântec) sau a licitaţiilor publice dubioase? Toţi sunt o apă şi-un pământ!

Până când actuala clasă politică lipsită total de componentele moralei nu va fi arsă între coloane iar duhoarea nu se va împrăştia în cele patru zări, poporul nu îşi va putea spăla ruşinea că a generat-o, a crescut-o la sân şi i-a dat puterea să-i decidă viitorul.

Cine ştie poate tot ascultând imnul Deşteaptă-te române, ne vom trezi în sfârşit  şi noi!

Altfel  ne rămâne doar speranţa şi este cam puţin!//Cel târziu până la sfârşitul anului este aşteptat un guvern de meseriaşi cu un program adevărat, care este posibil să nu ne placă la mulţi dintre noi. Mai ales hoţilor şi leneşilor. Vom avea noi Doamne acest noroc?