Patronatul Roman

Adevăruri care dor publicate în revista Profitul Agricol ,
autor Alexandru Lapusan.

Nu putem să nu fim de acord cu ele .

Arde însă la foc mic.

Mari minuni, în sensul bun al cuvântului, nu se mai pot întâmpla. Numai rele!

Se vor minuna europenii şi cei de la FMI cât de nepăsători, indiferenţi, răbdători şi înţelegători putem să fim, atunci când este vorba de viaţa noastră, de viitorul nostru.

Săptămâna trecută au avut loc cele mai mari manifestaţii de după revoluţie.

A fost ca o colindă în care colindătorii au pierdut hârtia cu textul. Porniţi cu autobuze sau cu trenul, o excursie la Bucureşti cu mâncarea şi berea asigurată, nu strică niciodată ptr. provincial. După unii (Marius Nistor) au fost în piaţă 60 mii manifestanţi, după alţii (Bogdan Hossu) 50 mii, iar după aprecierile poliţiei 30 mii. Cert este că pe la ora 13,00 singura mişcare era a pungilor goale din plastic pe care vântul le ridica în vârtejuri ameninţătoare în faţa guvernului.

Am convingerea că toţi cei 60 mii anunţaţi, au lipsit de la serviciu, însă doar 30 mii au ales să-şi consume ziua respectivă mergând la manifestaţie.

Aceeaşi lideri ai sindicatelor care au acompaniat, mai mult s-au mai puţin zgomotos însă întotdeauna interesaţi, jefuirea sistematică a ţării după '89, oameni înbuibaţi în averi dobândite nu prin marile lor creaţii intelectuale, economice sau sociale, ci datorită naivităţii celor pe care-i reprezintă (exact ca în politică), precum şi a pactului (nu întotdeauna) neperceput cu puterea, au îngăimat aceleaşi soluţii lipsite de consistenţă ca şi până acum.

Ba pentru a da o mai mare greutate  în sensul accepţiunii sociale a măsurilor adoptate, a fost convocat CES-ul (Consiliul Economic şi Social) pentru a aviza post factum scrisoarea negociată de guvern cu FMI.

CES-ul (L-109/1997 R2), instituţie respectată în ţările UE, din păcate, aici la noi, nu este altceva decât o parodie. Condus de un miliţian care susţine că a stat de partea corectă a pulanului (înainte de revoluţie), CES-ul, în calitate de organ consultativ, nu a funcţionat niciodată la parameri prevăzuţi de lege.

Mai totdeauna a fost o formă de manifestare a puterii şi a fost utilizat ca atare. Acest organism este constituit din 15 reprezentanţi ai guvernului (?!) şi tot câte atâţia din partea confederaţiilor sindicale şi patronale.

Având în vedere că actele normative sunt elaborate (curent) de către guvern şi ele avantajează ba sindicatele, ba patronatele, rezultatul consultărilor CES-ului este totdeauna în favoarea guvernului (30% din CES reprtezintă guvernul + partea avantajată).

Dar să vedem şi alte atribuţii ale CES-ului prevăzute de lege: ''.... analizează situaţia economică şi socială a ţării şi face propuneri Guvernului şi Parlamentului, în condiţiile prevazute de lege, privind: a) restructurarea şi dezvoltarea economiei naţionale; b) privatizarea, funcţionarea şi creşterea competitivităţii agenţilor economici; c) relaţiile de muncă şi politica salarială; d) protecţia socială şi ocrotirea sănătăţii; e) învăţământul, cercetarea şi cultura; f) politicile monetare, financiare, fiscale şi de venituri''

Unde sunt analizele elaborate de CES privind dezvoltarea economiei naţionale?

Dar cele privind creşterea competitivităţii agenţilor economici?

Dar cele ce vizează sănătatea şi protecţia socială?

Ce a făcut până acum din ceea ce avea de făcut CES-ul?

Având în vedere structura CES-ului şi atribuţiile acestuia, faptul că lideri sindicali s-au aşezat în faţa oamenilor (nu au riscat să apară alţi lideri, poate adevăraţi) când aceştia erau deja hotărâţi să iasă în stradă, concentrarea pe elemente de suprafaţă, propunerile subţiri fără fond, demonstrează inutilitatea actualei instituţii.

CES-ul este ca un securist infiltrat în societatea civilă de unde transmite semnale către guvern. Când şi cum acesta doreşte. Iată de ce eu văd toată această mişcare de forţe ca pe o mascaradă care urmăreşte să mai anestezieze poporul până la toamnă.

De ce la toamnă? Deoarece în perioada următoare vor trebui luate măsuri dure. Orice guvern care ar veni nu are alceva de făcut decât să ...taie.

Aşa că micul Boc (poate cu ceva remanieri) va trebui să scoată singur mortul din casă. Un nou guvern venit în toamnă va trebui să aducă un aer proaspăt, de speranţă (poate prin competenţă) şi să prezinte ce-a de-a treia componentă a măsurilor: Programul de Dezoltare Economică şi socială a României.  Se munceşte serios ca schimbarea guvernului să fie suprapusă peste acţiunea de restructurare şi Congresul PDL.