Patronatul Roman

DIN CAPITOLUL “ ADEVARURI CARE DOR “

Să aveţi... criză (economică) uşoară!

Cavalerii luminii de la FMI au plecat. Fără a fi lăsat loc de întors, Preşedintele şi-a asumat (în numele guvernului?) nişte măsuri foarte dure: reducerea salariilor bugetarilor cu 25% , a pensiilor cu 15% şi multe altele. Pensionarii (ca şi de fapt noi toţi) vor înţelege în sfârşit care este costul votului electoral!

Este interesant de ce Preşedintele nu l-a aruncat pe Boc în faţa microfoanelor.

Chiar dacă economic, măsurile sunt corecte, acestea nu constituie decât o mică parte din pachetul de măsuri ce trebuiesc luate urgent. /  Şi au spus FMI-ştii : fraţilor, dacă în şase săptămâni măsurile pe care le veţi lua nu vor avea rezultatul scontat, va trebui să umblaţi la majorarea taxelor.

Şi i-au mai întrebat FMI-ştii pe mai marii ţării: voi nu aveţi un program pe termen lung cu priorităţi strategice? Păi de unde să aibă!

De prea multă vreme partidele politice nu se mai obosesc să încropească programe (care sunt puţin importatante ptr. electoratul din România) pentru că oricum după alegeri nu mai ţin seama de ele. Şi nici noi nu-i mai întrebăm vreodată!

Mai toate partidele au aruncat cu hei-rupul pe piaţă nişte ''concentrate'' generale care ar reprezenta soluţiile salvatoare la acualul stadiu al crizei de la noi.

Dacă aceste documente ar fi analizate serios, ar trebui desfiinţate toate partidele ca fiind lipsite de obiectul muncii! Ştiam de la şcoală că fiecare animăluţ sau organism social îşi justifică existenţa.

Vaca ne dă lapte, matca revigorează familia de albine iar partidele ar trebui să dispună permanent de programe strategice şi politici adaptate conjuncturilor politicii mondiale, europene şi naţionale.

Sigur, vorbeam de partide adevărate!/  Preşedintele a mobilizat tot spectrul decidenţilor, patronate-sindicate-partide-guvern, pentru a indentifica şi conveni eventuale soluţii alternative la cele negociate cu Fondul.

În puierilitatea ei deja consacrată, opoziţia a refuzat invitaţia. Atitudine puierilă pentru că, în discuţiile directe cu reprezentanţii Fondului, dar şi-n declaraţiile publice ale perioadei, aceştia şi-au confirmat micimea percepţiei în legătură cu subiectele legate de criză.

Cât de mic o fi guvernul lui Boc (şi este micuţ de tot!) însă dacă opoziţia nu convinge că poate reprezenta alternativa serioasă la guvernare, indiferent de scandalurile ce vor urma, ierarhia politică va rămâne neschimbată.

Probabil acaparaţi de  prea concentrata discuţie pe reducerea cheltuielilor salariale ale bugetarilor, ne vom opri (în dezbaterile publice) numai la acest capitol, pe când în realitate lucrurile sunt mult mai complicate.

Evitarea abordării şi a altor două capitole, nelipsite dintr-un pachet de stabilizare şi relansare economică, scade riscul dovedirii incapacităţii guvernului şi până la urmă a actualei clase politice de a administra ţara! Cele trei mari secvenţe ce trebuiau prezentate FMI-ului erau:

1. 1) reducerea cheltuielilor bugetare;
2. 2) creşterea veniturilor (încasărilor) la bugetul public
3. 3) un program pe termen mediu-lung de relansare economică.

Aceste trei secvenţe ar fi trebuit să fie cuprinse în orice program al oricărui partid

politic serios/parlamentar.

Şi atunci când au venit să ne ceară voturile şi acum când vor să arate că sunt capabili să ducă crucea responsabilităţilor publice asumate.

Reducerea cheltuielilor bugetare, trebuie analizată în toată structura. Nici nu mi-am pus problema dacă mediul privat este avid de forţa de muncă (disponibilizată din zona publică) sau doar vrem să creştem cheltuielile cu şomajul (care vor afecta şi bugetul public). Micşorând salariile, ce vor face salariaţii capabili şi cu expertiză? Vor pleca primii în mediul privat sau aiurea în lume.

Cine va rămâne în instituţiile publice? Cei aproape de pensionare şi cohorta politică. Mă întreb, oare nu cumva asta se doreşte?  Reducerea cheltuielilor se poate face şi impozitând progresiv sau reducând pensiile şi salariile, dar mai ales restricţionând cheltuielile generale, şi achiziţiile publice.

În mod special (ptr că sunt bani mulţi) trebuiesc revizuite toate investiţiile publice cu ciubucurile lor cu tot.

Mă gândesc la contractul de 1,3 md.dolari destinate avioanelor la mâna a doua, ce urmează să apere patria şi la multe altele.

Trebuie susţinute doar acele investiţii publice, care au efect revigorant pentru economie.Creşterea veniturilor bugetare le-aş concentra într-o singură idee: eliminarea economiei subterane şi colectarea corectă a dărilor.

Toate guvernele s-au angajat că vor elimina mafia din agricultură şi mai ales samsariada din perioada recoltărilor. Nu ştiu cum? Ia să-i lase puţin pe alţii şi veţi vedea cum se rezolvă treaba repede şi eficient. Reducerea cheltuielilor şi creşterea veniturilor poate echilibra pe termen scurt deficitul bugetar însă pentru ca ţara să meargă înainte ne trebuie un program strategic cu obiective bine definite, care să fie urmat de fiecare guvernare. Inclusiv în domeniul agriculturii!

O schimbare de guvern este necesară.

Poate Boc va fi lăsat să ia în piept toate înjurăturile manifestaţiilor viitoare (în bună parte meritate) astfel încât echipa următoare să se poată ocupa şi de programele de dezvoltare ale României.

Nu ştim încă cine va construi viitoarea echipă (Croitoru?), însă printre posibilii titulari la ministerul agriculturii se vehiculează numele lu’ Valeriu Tabără şi Valeriu Steriu.

În ce priveşte echipa actuală, prin atitudinile noastre, am încercat să sugerm câteva orientări.

Nu am avut prea mult succes.

Mai încercăm şi cu viitoarea echipă.

Să aveţi... criză (economică) uşoară!